o bere politehnica

Cei care au facut in alte vremuri Politehnica in Timisoara sunt probabil familiarizati cu vechea Gradina Banateana, un loc al mantuirii academice, strategic amplasat pe malul Begai la cateva sute de metri de Mecanica. Asa ca atunci cand studentii aveau nevoie de relaxare, sa isi racoreasca creierii capului incinsi de atata scoala era locul perfect pentru o bere rece la halba. Spre cinstea lor, cei de la Banateana erau bine aprovizionati, oricat de mare era penuria sau criza in oras, politehnistii aveau cu ce sa se drege. 

Si avea aceasta minunata clinica o terasa faina, cu umbrele, unde din cand in cand mai poposea si cate un profesor ai caror studenti nu ajungeau la ore. Ii gasea pe toti acolo. Dar si profesorii astia, cazuri si cazuri. Unii, niste pedagogi desavarsiti, luau o bere si stateau la masa cu studentii si mai incercau sa le explice putin din materia lor anosta, in speranta ca in atmosfera aia destinsa s-o prinde ceva de ei. Altii, mai putin empatici, veneau doar ca sa isi exprime frustrarea de a se trezi singuri in clasa. Aceasta lipsa crasa de inteligenta emotionala era uneori pedepsita aspru. Stiu ca prin anul intai am asistat in direct la momentul in care niste baieti din anul patru au decis sa racoreasca pe domnul conferentiar infierbantat. L-au luat pe sus si i-au facut vant in Bega. Nu stiu daca s-a racorit destul sau daca a invatat ceva din intamplarea aia ca eu nu l-am mai prins de profesor.

Ei bine, se intampla insa ca rugile profesorilor parasiti pentru o halba de bere sa aibe efecte nedorite si sa mai vina si ploaia. Intr-unul din cazuri, cei de la masa la care aveam onoarea sa aprofundez mecanica fluidelor fermentate pe baza de malt, au avut o idee ce a parut geniala. Cum doar ce primisem un rand de halbe proaspat umplute si cum nu aveam chef sa facem dus pe terasa, unul dintre cei mai mari a scos umbrela de soare din stativ si a decretat “hai in camera bai”. Asa ca poporul timisorean care fugea sa se adaposteasca de ploaie a putut sa vada o procesiune compacta de tineri care mergeau in cadenta perfecta, ciudat contorsionati, ca doar asa erau siguri ca tin halba sub umbrela si nu ploua in ea. Umbrela aia s-a deplasat spre unul din camine ca un fel de testoasa ciudata cu multe picioare. 

La destinatie, toata trupa in camera celui cu ideea, cu scopul clar sa bage un joc de cruce in timp ce se lupta sa goleasca halbele. 

Chestia e ca fetele de pe terasa, altfel bune prietene ale consumatorilor au chemat politia si au reclamat furtul umbrelei si a halbelor. Politistii au avut de facut o ancheta grea. Intrebau ceva de genul, ati vazut o umbrela de birt miscatoare? Si cam toti cei intalniti in cale aratau directia in care s-a deplasat umbrela. Asa ca in timp ce noi goleam halbele si ne gandeam cum sa facem rost de material cu care sa le mai umplem o tura, cineva a inceput sa bata cu pumnii in usa urland sa deschidem. Unul din cei din camera, a intrebat timid:

• Cine sunteti bai, Gaia sau Rectoratul?
• Politia!
• N-avem noi treaba cu voi!

In fine, politia nu a fost de acord cu parerea omului si a crescut intensitatea atacului asupra usii. Atat ca usa era deschisa, iar cand ei au navalit inauntru, noi am navalit afara si i-am lasat pe ei inauntru. Afara de cel cu care comunicasera prin usa. Asta cand a auzit ca a venit politia, s-a gandit sa se ascunda cumva, si-a tras umbrela peste cap si s-a sprijinit de un perete. Baietii de la politie care erau mai mult amuzati de intamplare, ca doar nu era cine stie ce paguba, l-au vazut pe asta si au avut un moment de glorie. Au facut liniste ca sa vada cum reactioneaza studentul de la mecanica. Ala din umbrela, daca a vazut ca s-a facut liniste, s-a gandit sa deschida umbrela ca sa iasa, atat ca umbrela se deschide circular in mod egal, asa ca partea de langa perete l-a impins pe tolomac in partea opusa pana a venit asta gramada in mijlocul camerei. Pe chestia asta s-a lamurit clar treaba - el a fost cel care a luat si umbrela si halbele, asa ca a plecat cu politistii sa returneze corpurile delicte si sa ceara scuze la fete pentu neplaceri. 

Restul, am ramas sa sarbatorim. Asa ca ne-am dus la panoul din hol si am ales unul din anunturile clasice BR RC 302 - adica bere rece, la camera 2, etaj 3.  Astia, contrabandistii de bere, niste tipi faini din Arad, ceva baieti de bani gata. O camera aranjata, doua frigidere cu bere, televizor cu acces la canalul 3 pe sarbi (adica pornosaguri in fiecare noapte). Chestia ca unul din ei avea o pasiune pentru pesti de acvariu, asa ca aveau in camera un acvariu de sticla cat o vana de baie. 

Cum devenisem celebri pentru faza cu umbrela sutita de la birt, povesteam si repovesteam faza in timp ce goleam sticla dupa sticla. 

La un moment dat un mic taraboi langa acvariu. Se pare ca la unul din trupa noastra i s-a facut foame si s-a gandit sa faca o ciorba. In sensul ca omul a gasit un termoplonjon si niste vegeta, intr-un dulapior la gazde in camera (termoplonjonul, uneori denumit si fierbator - pentru cei prea tineri era o scula cu rezistenta electrica, de se baga in cana cu apa ca sa o incalzeasca) . Asa ca a luat termoplonjonul ala, l-a bagat in acvariu si l-a conectat la priza. Apoi a inceput sa imprastie vegeta in acvariu. 

Cand am intervenit ca sa nu fie aruncat pe geam de proprietarul acvariului, ii explica astuia foarte senin:

• Bai esti un mare idiot? Pai uite fraiere, apa e, peste e, plante si legume plutesc in toata chestia aia, mai trebuie doar sa fierbem apa, punem ceva vegeta si iese o ciorba de peste ce n-a vazut Braila. La ce colorati sunt pestii cred ca e reteta chinezeasca, neamul tau nu a mancat asa ceva!

Greu sa explic ca pe vremea aia nu aveam emisiuni de gatit la TV si nu stia nici naiba cum arata o ciorba chinezeasca, dar sigur nu m-as fi avantat sa ii mananc pestii aluia.

 In fine, scandal, suntem dati afara de la chef, ce mai… incepuse bine si se termina prost. 

Ma rog, nu stiam inca, dar da, se putea termina si mai prost. Asta cu supa, s-a enervat ca nu e lasat sa isi etaleze talentele culinare asa ca s-a gandit sa devina un mic spartan. Prietena lui facea atletism, arunca cu sulita. Avea o chestie din aia in camera. Asa ca spartanul s-a dus si a imprumutat sulita si s-a intors sa se certe cu astia care ne dadusera afara de la chef. 

Spartanul nostru a atacat cu multa bravura, baietii din camera au executat un ole de corida ca sa se fereasca de nebunul beat, asa ca eroul trac a reusit sa infiga sulita in acvariu. Imi amintesc doar ca atunci cand a tras-o inapoi am vazut suvoiul de apa, cu tot cu pestisori, plante ornamentale, etc… v-am spus era un acvariu cat o cada de baie, vreo trei - patru sute de litri de apa. Apa a iesit pe usa camerei si a luat-o frumos pe coridor, apoi pe casa scarilor pana a ajuns sa ploua in cap supraveghetoarei de la poarta caminului. 

Nu stiu cat era de religioasa femeia aia, dar cand a inceput sa cada apa cu pestii din tavan, cred ca momentul a luat proportii biblice. Contrar invatamintelor din cartea Sfanta, doamna nu a aratat pic de intelegere si piosenie crestineasca. Asa ca urmarile au fost tot biblice. Printre altele am facut cunostiinta cu viitorul primar al Timisoarei - pro-rector pe vremea aia. Dar asta e alta poveste.